Ziua nunții e plină de agitație.
Pregătiri, detalii, drumuri, emoții puternice, oameni care vin și pleacă, program, ore, planificare. Și totuși, în mijlocul tuturor lucrurilor care se întâmplă repede, există un moment care încetinește totul: cununia religioasă.
Intrarea în biserică schimbă ritmul zilei. Este un fel de a spune: „acum suntem aici, împreună, și clipa asta contează”.
Lumina se schimbă. Zgomotul scade. Respirațiile se adâncesc.
De ce este importantă cununia religioasă?
Pentru cei care aleg să se cunune ortodox, slujba nu este doar un ritual.
Este o promisiune spusă în fața lui Dumnezeu, dar și în fața familiei, a nașilor și a comunității. Nu este despre spectacol, ci despre sens.Este o trecere din două povești independente într-una comună.
Ca fotograf, văd cum oamenii se transformă în acest moment.
Mireasa care, acum zece minute, își aranja rochia în grabă, devine prezentă. Mirele, care părea sigur pe el, are ochii puțin umezi. Părinții, nașii, prietenii — toți sunt mai atenți, mai emoționați, mai adevărați.
Ce se întâmplă, de fapt, în timpul slujbei?
Cununia religioasă ortodoxă este compusă din două părți principale: Logodna și Cununia.
Deși sunt unite în aceeași slujbă, fiecare etapă are propriul rol și propria simbolistică.
- Logodna — începutul
Aici se schimbă verighetele.
Ele sunt binecuvântate și așezate pe degetele mirilor, semn că cei doi își încredințează unul altuia viața, public și asumat.
Rolul nașilor
Nașii nu sunt doar martori. În tradiția ortodoxă românească, nașii devin părinți spirituali.
Ei nu sunt aleși „ca să dea bine”, ci pentru că sunt oamenii în care mirii au încredere.
Nașii:
- țin lumânările
- dau binecuvântarea pentru cununie
- îi însoțesc pe miri în dansul circular din final
- rămân aproape în viață, nu doar în ziua nunții
Ca fotograf, îi urmăresc atent. Relația dintre miri și nași este vizibilă — se vede în priviri, în felul în care se ating pe umăr, în felul în care își zâmbesc.
Coronitele — încoronarea mirilor
Acesta este unul dintre momentele care îi emoționează cel mai mult pe miri.
Preotul așază cununi pe capul fiecăruia și spune:
„Se cunună robul lui Dumnezeu (numele) cu roaba lui Dumnezeu (numele)…”
Simbolistic, cei doi devin „împărați ai propriei familii”. Nu e doar o metaforă frumoasă, ci o responsabilitate comună: familia se construiește împreună.
Pentru mine, ca fotograf, acesta este momentul în care nu mă mișc mult. Rămân aproape de expresii. Privirea din ochii lor este de obicei adevărul pur.
Paharul de vin — drumul împărtășit
Mirii beau dintr-un pahar comun.Vinul reprezintă bucuriile, greutățile și viața împreună.
Două mâini pe același pahar.Un gest simplu, dar poate cel mai clar simbol al căsniciei: suntem împreună în tot ce vine.
Dansul în jurul mesei — primii pași ca familie
Trei pași făcuți în cerc. Nu întâmplător — cercul nu are început și sfârșit. Este promisiunea de continuitate.
În acest moment există:
- mișcare
- atingere
- apropiere
- zâmbet
- uneori lacrimi
Și aici se nasc imagini pe care mirii le păstrează toată viața.
Cum trăim cununia, ca fotografi
În timpul cununiei, nu regizăm și nu intervenim. Nu există „stați așa” sau „uitați-vă la mine”. Slujba nu e un moment pentru direcții, ci pentru trăit. Fotografia bună nu vine din control, ci din atenție. Din a fi prezent, cu ochii deschiși, în locul potrivit, în tăcere.
Eu privesc lumina — felul în care cade pe fața miresei atunci când își ridică privirea pentru o fracțiune de secundă. Privesc mâna mirelui care atinge discret spatele ei, doar atât cât să îi spună „sunt aici”. Privesc ochii părinților, în care se adună ani de creștere, grijă și emoție. Privesc respirația care se schimbă puțin înainte ca preotul să așeze coroanele.
Sunt momente mici, aproape invizibile pentru cei din jur. Dar sunt cele care spun povestea adevărată. Dacă încerci să le provoci, dispar. Dacă le lași să vină singure, rămân. În fotografie și, mai ales, în memorie.
Un sfat pentru cei care urmează să se cunune
Nu vă grăbiți.
Înainte să intrați în biserică, opriți-vă o secundă doar pentru voi. Respirați.
Uitați-vă unul la altul — nu în camere, nu în telefoane, nu în mulțime. Țineți-vă de mână. Recunoașteți momentul. Este unic și nu se repetă.
Fotografiile frumoase nu se fac din poziții, ci din emoție. Și emoția apare atunci când ești cu adevărat prezent în ce trăiești.
Cununia nu este „o etapă” din zi.
Nu este un punct pe listă.
Este inima nunții.
Acolo începe totul.
